Oameni fara suflet....

Buna a trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic aici,am fost foarte ocupata cu inceperea anului scolar,si fiumiu a devenit elev.

Deci sunt absolut oripilata de nesimtirea unora persoane,nu pot sa cred ca se pot numi oameni,sa incep sa va povestesc despre ce este vorba ca sa intelegeti si sa vad cati dintre voi o sa imi dea dreptate si cati nu.
Acum aproximativ 3 saptamani iesiam afara pe strada sa ma intalnesc cu prietena mea sa ii dau ceva la cateva case de mine la vecini mei (nu dau nume) copilul lor mai mare si cu inca un prieten cica "se jucau "cu un caine la-au luat si la-u urcat in copac ca, cica e caine zburator,eu eram de fata si cum de mica am o frica mai aparte de caini mai in gluma mai in serios le-am spus sa astepte sa trec eu de ei si pot sa faca ce vor,In momentu accela nu am dat importanta accestui lucru,dar a doua zi asta fiind vineria,ma pregateam sa il duc pe fiumiu la bunicii lui sa stea peste wichend la ei,la-m imbracat pe fiumiu si el pana ma pregateam eu ma rugat sa il las sa mearga afara pe strada sa mai stea cu copii,binainteles ca la-m lasta sa mearga,in timp ce eu ma pregateam la un momentdat am auzit urlete pe starada si cum mi se parea ca aud vocea lufiumiu am iesit imediat sa vad despre ce e vorba si ce vad?il vad pe fiumiu plangand de numa numa,il intreb ce sa intamplat si el printre lacrimi imi spune ca era sa il muste cainele,eu suparata pe lucru aceesta mam dus la vecini am sunat la poarta  a venit tatalor afara si la-m rugat sa faca bine sa isi bage cainele in curte ca a sarit la fiumiu sa il muste,ce credeti ca mi-a raspuns dansul asa cu un tupeu de toata jena CA NU ESTE CAINELE LOR (deci cu o zi inainte fiusu il scotea afara de la ei si azi nu mai este caine lor.Nu imi venea sa cred ce aud si le spun cum domnule ieri fiu dumneavoastra la scos afara si sa jucat cu el si azi nu mai e al vostru la care dansu nici una nici alta ca a intrat in curtea lor (precizez ca sunt cel putin 6 persoane ce stiu sigur ca el caine lor),am plecat in treaba mea si al lasat lucrurile asa,dsr deja nu se mai poate acum 2 saptamani aceeasi poveste sare la alt copil si merg cu mama lui si tot asa sunam la poarta dar de data acceasta nu mai iese tatal iese bunicul se repeta ca si tatal ca nu este cainele lor ii spunem ca avem martori ca este cainele lor la care batranelul sustine sus si tare ca nu e a lor.Deci nu se poate asa ceva,acum de o saptamana fiumiu e ingrozit de frica si nu mai vrea sa iese afara din cauza accestiu caine luni era sa ii muste pe copii de fata cu noi parinti,ieri la fel deci nu se mai poate.O nesimtire de toata jena cum te poti numi om daca faci chestia asta.Chiar azi am auzit ca in familia respectiva e ceva normal de cand copii lor erau mici luau catei ii cresteau si cand deja erau mari si mancau mai mult si era mai scumpa intretinerea lor ii scoteau afara pe strada.Nu imi vine a crede jur de o nesimtire rara mai sunt unii oameni cum poti sa te desctorosesti asa de un caine ,eu nu dau vina pe caine dau vina pe vecini mei,nici nu ma mir ca,cainele atatca acum cand e infometat si nu are unde sa stea.Eu chiar iam dat si de mancare,si imi plac caini foarte mult.Eu sincer ca asa oameni ar trebui eutanasiati ei nu cainii.o nesimtire rara.Deci pot exista fel si fel de oameni.

O seara faina tuturor!!!

COPILA DIN MINE...

Buna au trecut ceva zile de cand nu am mai scris pe blog,ieri seara copila din mine si-a adus aminte de jocurile copilarieii si nu am stat mult pe ganduri ca,afara pe strada gaşca de copii cu mic cu mare se jucau faimosul joc "Baza"si ce mă săgetă pe mine mintea hai să mă joc şi eu.Intru in jocul copiilor si bineainteles cu un pic mai putină minte ca si ei in loc sa dau si eu frumos cu palma ce m-am gandit eu hai sa dau cu şalapul,de dat am dat dar cand a venit tura mea sa tin aoleu maicută mi-am luat nişte scartoafe de si acum am palmele cat "gogoşi" si bine înţeles mi-am luat si nişte mocasini peste palme asta să ma învaţ minte.
Este o vorba înţeleaptă "CE ŢIE NU-ŢI PLACE,ALTUIA NUI FACE",aşa ca un sfat jucaţi corect dacă nu vreţi să păţiţi ca si mine.
O seara faina tuturor!

Neasteptata Iubire...Iubirea asta "bato" vina!

Vă scriu aici o poveste foarte frumoasă de dragoste,o sa scriu în fiecare zi cate puţin din ea!La sfîrsitul povesti cînd va fi o să vă spun mai multe despre cine a scriso!Sper să vă placă,pe mine ma incîntat foarte tare!

Prolog

-Cyn ,chiar nu vrei să îmi mai vorbesti niciodată?
-Ba da.Nu fi caraghios,replică ea,adresîndu-se norilor ce se scurgeau prin dreptul hublourilor.
-Şi ai sa te mai uiti vreodata la mine?
Se uita, dar imediat regreta cand îi vazu zîmbetul frivol şi atît de ispititor.
-La tine pot sa ma uit,dar mă tem că n-am să mă mai pot uita în oglinda.
-De ce?Pentru că te-ai culcat cu mine?
-Ssst! De ce nu-i ceri capitanului microfonul,să-i anuţi pe toţi de chestia asta?
Aruncă priviri nelinistite în jur,dar dupa cîte îsi putea da seama,nimeni nu parea să asculte la vorbele lor.
-Nu vreau să vorbesc despre ce s-a  intîmplat noaptea trecută,şopti ea.
-Eu vreau.
-Atunci vorbeste singur,pentru că eu n-am să te ascult,şi îsi intoarse faţa de la el.
Cîteva minute de tăcere.Cyn îsi zicea -spera -că el îi luase în seama dorinţa.Cînd deodata îi auzi vocea chiar lîngă ureche:
-Şi tu ai vrut-o,la fel demult ca şi mine,Cyn.
Se uită la el fara să-şi poată stăpîni  un pufnet ofensat
-Pe cine eşti tu furioasă?o întrebă linistit.Pe tine,pentru că ţi-a placut?Sau pe mine,pentru că nu am făcut în aşa fel încît  să-ţi placă?
-Nu mi-a placut!
Asta îl scoase din sărite.
-Pe dracu' nu ţi-a plăcut! Doar nu te-ai prefăcut,iar eu si mai puţin,să fiu al naibii!N-ai decît să te minţi pe tine însăţi,dacă asta-ţi face bine,dar asta va fi o minciună.


                                                 Capitolul 1


Uitîndu-se la bucaţelele alea de fructe uscate,Cyn McCall îşi dădu sema deodata cît de dezgustător arătau.
-Brandon,te implor!
-Aşa-mi place să le fac,mami,că atuncia le ţii pînă la urmă.
Oftînd,Cyn clătină din cap a resemnare.
Tocmai atunci în bucătăria însorită intră mama ei,astfel că îi auzi oftatul.
-Ce s-a întîmplat?De ce te-ncrunţi,Cynthia?
Ladonia se îndreaptă glonţ spre vasul cu cafea şi-şi turnă o cană.
-Nepotu-tău scoate bucăţile alea de fructe din fulgii de porumb şi le înşiră pe marginea farfuriei.
-Foarte ingenios.
Cyn o săgetă întîi pe mama ei,apoi îşi aţinti privirea pe grişul ce picura din fiecare fruct uscat aşezat prea în afara marginii.
-Eu încercam să-i indrept purtarea,mamă,nu să-i apreciez spiritul creator!
-Te-ai sculat cumva cu faţa la cearceaf?Şi astăzi?
Între cele doua întrebări,Ladonia Patterson făcuse o pauză,şi nu întîmplătoare,Era felul ei subtil de a-i atrage atenţia că dispoziţiile acre se repetau cu o fregvenţă neplacută.
Cyn făcu pe niznaiul,ca si cand n-ar fi priceput unde bate,şi şterse laptele de pe masă cu o cîrpă de vase.
-Mănîncă-ţi pîinea prajită,Brandon.
-Pot s-o iau în cameră s-o mănînc şi să mă uit la Strada Sesana?
-Da
-Nu
Cele două raspunsuri contradictorii au fost rostite în aceeaşi clipă.
-Mami,ştii că i-am spus...
-Vreau să vorbesc cu tine,Cynthia.Între patru ochi.
Ladonia îl ajută pe Brandon,care avea numai patru ani,să se dea jos de pe scaun şi îi înveli felia de pîine prăjită cu scorţişoară într-un şerveţel.
-Nu face firimituri,îi atrase atenţia şi-l batu drăgăstos peste funduleţ,împinhîndu-l uşurel spre uşă,apoi se întoarse spre fiica ei.
-Dar tot Cyn a fost cea care a deschis focul.
-Mami,te rog să termini cu amestecul ăsta al tau de cîte ori încerc să-i fac observaţie lui Brandon.
-Dar nu despre asta e vorba.
Subţire,atractiva,proaspătă dupa duşu-l pe care-l facuse în acea dimineaţă,Ladoni îşi scrută cu un aer ofensiv fata care stătea în picioare de partea cealalta a mesei.
Cyn nu avea chef de predică părintească ce plutea în aer - o simţea cum se coace după miros,aşa cum putea adulmeca aburii de cafea.Drept care îi aruncă o privire ostentativă cesului de la mînă.
-Trebuie să  plec,altfel întîrzii la slujbă
-Şezi.
-N-am chef să încep ziua cu o ceartă.
-Şezi,repetă Ladonia calm.
Cyn se prăvali într-un scaun,
-Mai vrei cafea?
-Nu, mulţumesc
-Nu prea eşti în apele tale,Cynthia,începu Ladonia,după ce se aşeză şi ea ăn faţa unei ceşti pline cu cafea.Eşti încordată,ţîfnoasă,îţi tot ninge şi plouă,nu mai răbdare cu Brandon.
Dacă n-aş şti,aş zice că eşti însărcinată.
Cyn îşi dadu ochii peste cap.
-Poţi să stai liniştită în privinţa asta.
-Unde ţi-ai pierdut simţul umorului?Ce-i cu tine în ultimul timp?
-Nimic,
-În regulă,atunci îţi spun eu.
-Aşa mi-am închipuit şi eu
-Nu te obraznici cu mine,o dojeni Ladonia,dăcîndu-i cu degetul.
-Hai să nu repetăm discuţia şi în dimineaţa asta ,te rog,mamă.Ştiu deja ce vrei să-mi spui.
-Ce vreu să-ţi spun?
-Că nu traiesc o viaţă frumoasă,rotundă,Că Tim a murit de doi ani ,dar eu sînt tînără.cu toată viaţa înainte.Că am o slujbă frumoasă,la care mă pricep foarte bine,dar că munca nu e totul .Că trebuie să cultivi relaţii îm afara casei şi cu prieteni noi.Că trebuie să ies,să-mi găsesc oameni de vîrsta mea ,să mă înscriu într-un club de părinţi fără soţi...Zîmbi jalnic.Vezi că ştiu lecţia?Pe dinafară
-Şi atunci de ce nu faci ceva din toate astea?
-Pentru că tu vrei asta.Nu eu.
Ladonia îşi încrucişă braţele pe masă şi se aplecă în faţă.
-Tu ce vrei?
-Nu ştiu.Vreau...
Ce?Caută o explicaţie pentu posomoreala ei.
Nu-i era prea uşor să spună cu exactitate ce-i lipsea în viaţă.Dacă ar fi ştiut,ar fi încercat demult să umple acel gol.De luni de zile avea acest sentiment,că funcţionează într-un vid uriaş.
Brandon nu mai era un bebeluş să sibe nevoie permanentă de îngrijirile ei. La slujbă se simţea ineficientă,De cînd se mutase la ei,după moartea tatalui lui Cyn,Ladonia se ocupa aproape singură de toată gospodăria,Oficial,Cyn conducea casa,dar asta nu însemna mai nimic
Nici o împlinire,nici o satisfaţie de nicăieri.
Tinereţia şi întreaga ei vitalitate i se scurgeau în monotonie.
-Vreau să se întîmple ceva,spuse în cele din urmă,ceva care să scuture toate lucrurile astea,să-mi răscolească viaţa.
-Cînd îţi doreşti ceva,fii atentă la ce îţi doreşti o sfătui Ladonia aproape şoptit
-Cum adică?
-Moartea lui Tim în accident a cam răscolit lucrurile.
Cyn sări ca din puşcă de pe scaun.
-Ai spus ceva absolut îngrozitor .
Îşi înşfăcă geanta,servieta,cheile şi smuci de uşa din spate.
-Poate că am spus,Cyn.Nu mi-a fost în intenţie să par nesimţitoare.Dar daca vrei ca lucrurile să se schimbe în bine,nu poţi sta cu mîinile în sîn aşteptînd ca soarta să-ţi zgîlţîie viaţaîn locul tau.Pe undeva trebuie să o schimbi si tu.
-Traficul pe Harth Central o să fie un coşmar,zise Cyn în loc de răspuns,şi asta pentru că plec atît de tîrziu.Spune-i lui Brandoncă-l sun în pauza de prînz.
Şi,blindată cu o indignare pe delin justificată,Cyn pleacă la spital.

Un banc aşa mai sec înainte sa mergem la nani!

La şcoală profa intreaba copiii:
 - Spuneţi, copii, care e cel mai păros animal ce există?
- Ursul, spune un elev.
- Vulpea, altul.
 - Iepurele, pisica, leul, etc. ceilalţi.
 Ionel ridica si el mana:
 - Doamna de franceză…
 - Păi cum, mai tampitule, ce ţi-a venit?… de unde ai scos si prostia asta?
 - De la domnu’ de desen, care a zis că i-a trebuit un an pana a parlit-o.:))))

       Hai Noapte Buna!

. Perturbarea liniștii publice...

Aşa cum şi titlu spune perturbam liniştea publică,şi să incep cu inceputul: ieri spre seară puhoi de copii pe strada bineînteles unde alt undeva decat la mine in fata casei printre care eram si eu,îi las sa stea la mine in fata nu că pe mine uneori nu ma deranjeaza îi las din cauza că nimeni nu îi lasa sa stea toata lume îi fugareşte,şi eu am fost copil şi ştiu cum este să nu poţi sta nici unde că nu te lasa,puţin trecut de ora 22 vine un stimat domn pe bicicleta foarte revoltat,se uita la mine cu niste ochii foarte mari si ma întreaba cat este ceasul eu cu bun simţ îi raspund domnului că este trecut de ora 22 la care dansul obserava ca unul dintre copii se uita la el si îi zice "ce te uiţi aşa la mine?vrei sa dai? hai dăi".Şi incepe şhowul "dau numai un telefon"zise stimatul domn catre copii,bine înteles ca pe domnii asa zisi "vecinii" îi deranjau galagia facuta de copii ca ei nu pot dormi noaptea că e galagie pana la ora 2 dimineaţa,da si eu nu pot dormi noaptea din cauza asta dar nu ameninţ copii că sun la politie.Pe mine personal ma deranjat dacă vecinii mei nu puteau dormi de ce nu au venit ei să spuna nu să cheme pe nu stiu cine,în primul rand sunt copii nu îi putem tine in casa,sunt în vacanţa ,şi acum serioşi sa fim cine Dumnezeu se pune la ora 22.30 sa doarmă pe timp de vara?Înteleg că lucrează de dimineata pana seara în soare si ce au mai zis ei pe acolo dar asta nu e vina copiilor sau a mea,Am scris asa in mare ce sa întamplat,ce vreau eu sa punctez e de fapt că nu mai putem să ne lasam copii afara dupa ora 22.Păi eu ca parinte stau afară cu copilu meu pană la ce oră vreau eu,poate că înauntru este foarte cald şi mai vrem sa respiram si noi o gură de aer.Deci oameni buni haideţi să nu ne mai suparăm şi să fim un pic mai buni uni cu alti şi să îi întelegem si pe copii că,şi noi am fost copii la randul nostru şi poate unii dintre noi avem copii! (îmi cer scuze dacă am facut greseli de ortografie!)

Prima postare a mea pe blogul meu.

Buna,azi dupa mai multe zile de gandire ma-m decis sa imi fac si eu un blog.Sper sa pot reusi sa scriu sa placa la toata lumea!