Prolog
-Cyn ,chiar nu vrei să îmi mai vorbesti niciodată?
-Ba da.Nu fi caraghios,replică ea,adresîndu-se norilor ce se scurgeau prin dreptul hublourilor.
-Şi ai sa te mai uiti vreodata la mine?
Se uita, dar imediat regreta cand îi vazu zîmbetul frivol şi atît de ispititor.
-La tine pot sa ma uit,dar mă tem că n-am să mă mai pot uita în oglinda.
-De ce?Pentru că te-ai culcat cu mine?
-Ssst! De ce nu-i ceri capitanului microfonul,să-i anuţi pe toţi de chestia asta?
Aruncă priviri nelinistite în jur,dar dupa cîte îsi putea da seama,nimeni nu parea să asculte la vorbele lor.
-Nu vreau să vorbesc despre ce s-a intîmplat noaptea trecută,şopti ea.
-Eu vreau.
-Atunci vorbeste singur,pentru că eu n-am să te ascult,şi îsi intoarse faţa de la el.
Cîteva minute de tăcere.Cyn îsi zicea -spera -că el îi luase în seama dorinţa.Cînd deodata îi auzi vocea chiar lîngă ureche:
-Şi tu ai vrut-o,la fel demult ca şi mine,Cyn.
Se uită la el fara să-şi poată stăpîni un pufnet ofensat
-Pe cine eşti tu furioasă?o întrebă linistit.Pe tine,pentru că ţi-a placut?Sau pe mine,pentru că nu am făcut în aşa fel încît să-ţi placă?
-Nu mi-a placut!
Asta îl scoase din sărite.
-Pe dracu' nu ţi-a plăcut! Doar nu te-ai prefăcut,iar eu si mai puţin,să fiu al naibii!N-ai decît să te minţi pe tine însăţi,dacă asta-ţi face bine,dar asta va fi o minciună.
Capitolul 1
Uitîndu-se la bucaţelele alea de fructe uscate,Cyn McCall îşi dădu sema deodata cît de dezgustător arătau.
-Brandon,te implor!
-Aşa-mi place să le fac,mami,că atuncia le ţii pînă la urmă.
Oftînd,Cyn clătină din cap a resemnare.
Tocmai atunci în bucătăria însorită intră mama ei,astfel că îi auzi oftatul.
-Ce s-a întîmplat?De ce te-ncrunţi,Cynthia?
Ladonia se îndreaptă glonţ spre vasul cu cafea şi-şi turnă o cană.
-Nepotu-tău scoate bucăţile alea de fructe din fulgii de porumb şi le înşiră pe marginea farfuriei.
-Foarte ingenios.
Cyn o săgetă întîi pe mama ei,apoi îşi aţinti privirea pe grişul ce picura din fiecare fruct uscat aşezat prea în afara marginii.
-Eu încercam să-i indrept purtarea,mamă,nu să-i apreciez spiritul creator!
-Te-ai sculat cumva cu faţa la cearceaf?Şi astăzi?
Între cele doua întrebări,Ladonia Patterson făcuse o pauză,şi nu întîmplătoare,Era felul ei subtil de a-i atrage atenţia că dispoziţiile acre se repetau cu o fregvenţă neplacută.
Cyn făcu pe niznaiul,ca si cand n-ar fi priceput unde bate,şi şterse laptele de pe masă cu o cîrpă de vase.
-Mănîncă-ţi pîinea prajită,Brandon.
-Pot s-o iau în cameră s-o mănînc şi să mă uit la Strada Sesana?
-Da
-Nu
Cele două raspunsuri contradictorii au fost rostite în aceeaşi clipă.
-Mami,ştii că i-am spus...
-Vreau să vorbesc cu tine,Cynthia.Între patru ochi.
Ladonia îl ajută pe Brandon,care avea numai patru ani,să se dea jos de pe scaun şi îi înveli felia de pîine prăjită cu scorţişoară într-un şerveţel.
-Nu face firimituri,îi atrase atenţia şi-l batu drăgăstos peste funduleţ,împinhîndu-l uşurel spre uşă,apoi se întoarse spre fiica ei.
-Dar tot Cyn a fost cea care a deschis focul.
-Mami,te rog să termini cu amestecul ăsta al tau de cîte ori încerc să-i fac observaţie lui Brandon.
-Dar nu despre asta e vorba.
Subţire,atractiva,proaspătă dupa duşu-l pe care-l facuse în acea dimineaţă,Ladoni îşi scrută cu un aer ofensiv fata care stătea în picioare de partea cealalta a mesei.
Cyn nu avea chef de predică părintească ce plutea în aer - o simţea cum se coace după miros,aşa cum putea adulmeca aburii de cafea.Drept care îi aruncă o privire ostentativă cesului de la mînă.
-Trebuie să plec,altfel întîrzii la slujbă
-Şezi.
-N-am chef să încep ziua cu o ceartă.
-Şezi,repetă Ladonia calm.
Cyn se prăvali într-un scaun,
-Mai vrei cafea?
-Nu, mulţumesc
-Nu prea eşti în apele tale,Cynthia,începu Ladonia,după ce se aşeză şi ea ăn faţa unei ceşti pline cu cafea.Eşti încordată,ţîfnoasă,îţi tot ninge şi plouă,nu mai răbdare cu Brandon.
Dacă n-aş şti,aş zice că eşti însărcinată.
Cyn îşi dadu ochii peste cap.
-Poţi să stai liniştită în privinţa asta.
-Unde ţi-ai pierdut simţul umorului?Ce-i cu tine în ultimul timp?
-Nimic,
-În regulă,atunci îţi spun eu.
-Aşa mi-am închipuit şi eu
-Nu te obraznici cu mine,o dojeni Ladonia,dăcîndu-i cu degetul.
-Hai să nu repetăm discuţia şi în dimineaţa asta ,te rog,mamă.Ştiu deja ce vrei să-mi spui.
-Ce vreu să-ţi spun?
-Că nu traiesc o viaţă frumoasă,rotundă,Că Tim a murit de doi ani ,dar eu sînt tînără.cu toată viaţa înainte.Că am o slujbă frumoasă,la care mă pricep foarte bine,dar că munca nu e totul .Că trebuie să cultivi relaţii îm afara casei şi cu prieteni noi.Că trebuie să ies,să-mi găsesc oameni de vîrsta mea ,să mă înscriu într-un club de părinţi fără soţi...Zîmbi jalnic.Vezi că ştiu lecţia?Pe dinafară
-Şi atunci de ce nu faci ceva din toate astea?
-Pentru că tu vrei asta.Nu eu.
Ladonia îşi încrucişă braţele pe masă şi se aplecă în faţă.
-Tu ce vrei?
-Nu ştiu.Vreau...
Ce?Caută o explicaţie pentu posomoreala ei.
Nu-i era prea uşor să spună cu exactitate ce-i lipsea în viaţă.Dacă ar fi ştiut,ar fi încercat demult să umple acel gol.De luni de zile avea acest sentiment,că funcţionează într-un vid uriaş.
Brandon nu mai era un bebeluş să sibe nevoie permanentă de îngrijirile ei. La slujbă se simţea ineficientă,De cînd se mutase la ei,după moartea tatalui lui Cyn,Ladonia se ocupa aproape singură de toată gospodăria,Oficial,Cyn conducea casa,dar asta nu însemna mai nimic
Nici o împlinire,nici o satisfaţie de nicăieri.
Tinereţia şi întreaga ei vitalitate i se scurgeau în monotonie.
-Vreau să se întîmple ceva,spuse în cele din urmă,ceva care să scuture toate lucrurile astea,să-mi răscolească viaţa.
-Cînd îţi doreşti ceva,fii atentă la ce îţi doreşti o sfătui Ladonia aproape şoptit
-Cum adică?
-Moartea lui Tim în accident a cam răscolit lucrurile.
Cyn sări ca din puşcă de pe scaun.
-Ai spus ceva absolut îngrozitor .
Îşi înşfăcă geanta,servieta,cheile şi smuci de uşa din spate.
-Poate că am spus,Cyn.Nu mi-a fost în intenţie să par nesimţitoare.Dar daca vrei ca lucrurile să se schimbe în bine,nu poţi sta cu mîinile în sîn aşteptînd ca soarta să-ţi zgîlţîie viaţaîn locul tau.Pe undeva trebuie să o schimbi si tu.
-Traficul pe Harth Central o să fie un coşmar,zise Cyn în loc de răspuns,şi asta pentru că plec atît de tîrziu.Spune-i lui Brandoncă-l sun în pauza de prînz.
Şi,blindată cu o indignare pe delin justificată,Cyn pleacă la spital.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu